POEM TRIST

gavriil1
de Gavriil Stiharul

Când un ochi se deschid în mine
aștept răbdătoare cu pleoapele roșii
ceva din ființa ta care să mă urmeaze
în lumea de taină a lacrimilor mele
din noaptea fără gust și lună.

Plouă, iubitule, cu stropi din adâncuri.
Drumul printre coapse îl știi,
totuși rătăcești de fiecare dată,
iar eu nu am să mai pot să te aștept.

Voi pleca ca o umbră,
nopțile îți vor aminti de spasmele unui plâns
și de un suflet de femeie chinuit.
_____________________________________

Ilustrația:
Nud de Ramon Casas i Carbó (1866 –1932)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File%3AFlores_deshojadas_(Ramón_Casas).jpg
Sursa: Wikimedia Commons
(CC0 This work is in the public domain)
88x31

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s