POEM CU OCHII TRIŞTI

de Gavriil Stiharul

Iată, sânii cu muguri timpurii
sprijinind roadele de mâine pentru sufletul meu din mai departe
şi un coridor ivit fără de prag între coapse fierbinţi
duce polenuri spre alte tărâmuri sub ape.

Îmi spui să vin şi mă aduci în aşternuturi moi,
noaptea învie patimi vechi,
îţi simt spasmele voluptăţii ca aşteptări
şi aripile fragede deschid buzele spre fecundul zbor către nicăieri.

 

Caut frenezie în mângâieri,
când clipoceşte în răcoare deschis fântâna,
spasmodic mă răzbat eu însumi prin mine
să pot visa la mâine cu gândurile din tine.

Nymfa cu  zorele  de Jules Joseph Lefebvre

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s