POEM

de Gavriil Stiharul

Priveghiul buzelor: rugăciunea
aplecându-se peste cuvinte –
ele  vor aduce slavă
ploilor şi sărutărilor fierbinţi,
şi  petalelor  de crin risipite în mângâierea adierii de praznice.

Ce sfinte sunt binecuvântările
mlădiate de şoaptele  feciorelnice ale suferinţei.
În noi sunt zorile de fiecare dată
când dimineaţa deschidem ochii ca o înviere.

 

Îmi mântuiesc  şi eu sufletul
odată cu iarba paşilor tăi
care au îndrăznit încă o dată să salte
în iluzia păsării biruitoare peste noapte.

 


Femeie nud de Herman Jean Joseph Richir (Herman Richir) (1866 –1942)

POEM

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s